• Diverse

    Iașul, orașul marilor începuturi. Iașul, primul peste tot

    Iașul este orașul celor 100 de biserici, orașul cu cele mai multe case memoriale și muzee, orașul cu prima universitate din țară (Al. I. Cuza), primul premiul Nobel pentru România a fost adus de ieșeanul George Emil Palade, primul orologiu din țările române este cel instalat de Vasile Lupu în turnul de la Trei Ierarhi (1638), prima carte de legi în limba română: “Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe” (1646), primul monument din țările române: Obeliscul cu Lei din parcul Copou (1834), primul muzeu din România: Muzeul de Istorie Naturală (1834), primul teatru național: “Vasile Alecsandri” (1840), prima Grădina Botanică din România: “Anastasie…

  • Diverse

    Comorile neştiute ale Iaşului

    Presupunem că mulți dintre voi ați citit sau auzit despre averile în aur şi argint; monezi, bijuterii sau alte obiecte care zac de sute de ani sub terenurile sau cladirile Iaşului. Unele au fost descoperite întâmplator, în urma săpăturilor pentru lucrări de infrastructură sau pentru construcția unor clădiri noi. Cercetările arhiologice au dus la descoperirea unor anfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din Copou şi la Holboca. S-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului (lângă Antibiotice SA) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice şi obiecte de podoabă. Lângă Biserica Nicoriță din Tătăraşi a fost descoperit un tezaur de argint. Drept urmare reconstruirea centrului Iaşilor…

  • Diverse

    Eterna şi frumoasa prietenie dintre Mihai Eminescu şi Ion Creangă

    O prietenie extraordinară rămasă în istoria literaturii. Unul se numeşte Ion Creangă, iar celălalt Mihai Eminescu. S-au întâlnit in toamna lui 1874 pe ulițele Iaşului, şi de atunci încolo nimeni nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu. Se sfătuiau împreună, îşi citeau unul altuia poveştile ori poeziile. Discutau despre cărțile citite şi despre câte se întâmplă în lume. Bădița Ion era om voinic, corpolent, cu ochii pătrunzători, deosebit de vioi, de ageri. Purta barbă, iar părul îi era des şi cam aspru, vorba lui era plină de tâlc, de înțelesuri adânci şi adesea încărcată de haz, chiar atunci când povestea lucruri nu prea vesele. Ştia…