Iașiul istoric

Legendele Iașului: De unde se trage numele cartierului Păcurari

Despre începuturile și originea cartierului Păcurari există puține surse sigure de informații și mai mult presupuneri ale istoricilor ieșeni care au tratat acest subiect.

Ba că ar veni de la păcurarii care mai târziu au devenit oieri (din limba turcă), ba că ar fi vorba de comercianții de păcură care la fel ca și oierii intrau pe acolo de pe drumul Hârlaului, ba că numele ar veni de la “Cișmeaua lui Păcurar” care ar fi fost un personaj influent din zonă și ar fi construit o cișmea, dar de unde provenea apa iar nu se știe nimic.

Cert este că cronicile lui Miron Costin consemnează, în anul 1615, o victorie a lui Ștefan III Tomșa în fața pretendenților la tron, în locul numit “Cișmeaua lui Păcurar”, ajutat de către localnici cărora le promisese o viață mai bună și biruri puține.

Abia mai târziu, în timpul lui Gavriil Calimachi, aflăm că partea de sus a satului Cișmeaua lui Păcurar, fiind loc greu accesibil pe coasta dinspre Copou, este dată unui anume Neculai Nedelcu Caftangiul, care cu multă trudă, reușește să teraseze terenul și să-l transforme în loc de făcut case.

Satul, aflat în imediată apropiere a Muntenimii de Sus, făcea un fel de granița a Iașului cu Ulița Brașovenească, sau Lipscanimea cum i se mai zicea, datorită negustorilor brașoveni stabiliți în extremitatea de apus a Uliței Sârbești (Lăpușneanu), și care comercializau marfă adusă din Transilvania sau de la Lipsca.

Perioada organică găsește Cișmeaua lui Păcurar ca făcând parte din cvartalul IV (Iașul fiind împărțit în patru cvartale), care se întindea de la podul Albineț până în zona de sus a Ciricului (Moara de Vânt).

Păcurariul începe astfel să devină una dintre zonele importante ale Iașului, la 1843, lângă bariera Păcurari (a nu se confunda cu barieră de tren), poartă de intrare în oraș, se afla o mare fabrică de cărămizi, unde producția se făcea cu ajutorul utilajelor aduse de la Viena și unde unul din principalii acționari era chiar marele fost primar al Iașului, Vasile Pogor.

O altă importantă fabrică care ia naștere în Păcurari este cea de pavele, care aveau să schimbe aspectul străzilor prin înlocuirea podurilor de lemn din care erau confecționate.

În perioada organică mai găsim în Păcurari și una dintre cele 7 mari unități de pompieri a Iașului, cu peste 50 de soldați și ofițeri, care interveneau la desele incendii ce devastau orașul.

Numărul locuitorilor crescând semnificativ se înființează, în Păcurari, și prima fabrică de pâine a Iașului, în 1859, iar în 1842 prima și cea mai modernă fabrică de paste făinoase a Iașului.

Prima din țară avea să fie în Păcurari și fabrica de arpacaș, care producea în jur de 60.000 de ocale, folosind utilaje puse în mișcare numai prin forța aburului.

Unul dintre cele patru iarmaroace stabilite de domnie, și care aveau loc numai în zilele de joi, se desfășurau pe câmpul din Păcurari alături de cele de la Beilic, Sărărie și Piața Palatului Domnesc.

Multe case boierești au început să se ridice în Cișmeaua lui Păcurar, multe povești frumoase de dragoste, dar și prima închisoare din casele boierilor Cănănău, unde și-a desfășurat activitatea fiorosul călău Gavrilă Buzatu, sau casele înfricoșătoarei secte a scapeților din zona Manolescu și-au prins rostul în acest cartier. Dar despre toate acestea vom scrie cu altă ocazie.

Articol semnat de GHEORGHE SPATARIU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *